În nopţile furtunoase, prin văile tăinuite din munţii Vârfu Berbecului,
zeii Lumii Disc joacă la zaruri soarta muritorilor, pe o tablă de
sus-jos în care o simplă săgeată face să nu primeşti transcendenţa, ci
să te duci direct în uitare. Un rege asasinat. O coroană pierdută. O
trupă de actori ambulanţi. Un nebun cu clopoţei la pălărie. O vrajă prin
care timpul trece de cincisprezece ori mai repede. Iar în spatele
scenei, cele trei vrăjitoare: Magrat Garlick, cu flori în păr, multe
idei bune, dar prea puţină experienţă, Nanny Ogg, mama şi soacra
tiranică, şi jupâneasa Granny Weatherwax, pentru care mintologia este
mai importantă decât orice vrajă. Să fie Shakespeare? Nu! E Terry
Pratchett, cel mai crud şi mai viclean magician al literaturii
fantastice contemporane.