Romanul o are în centru pe Edna Pontellier, soţie şi mama, dar înainte de toate o femeie cu un spirit liber, neîmblânzit, care nu se regăseşte defel în modul de viaţă victorian, atât de plin de constrângeri şi interdicţii. Rebelă până în măduva oaselor, ea nu pricepe în ruptul capului de ce întreaga existenţă a femeilor trebuie să graviteze în jurul copiilor şi al bărbatului. Dornică de o experienţă nouă, care să îi demonstreze că este vie, Edna se aruncă în braţele lui Robert, un bărbat la fel de neîmpăcat cu societatea şi normele ei. Când însă acesta o părăseşte, femeia hotăreşte să se dedice familiei, ca orice bună şi îndatoritoare soţie. Totuşi, odată ce a cunoscut libertatea de a gândi şi simţi, Edna nu mai poate accepta plictiseala, supunerea, înfrânarea, aşa că alege, crede ea, singura modalitate posibilă de a scăpa de colivia în care stă închisă.
“Oameni precum Knulp nu sunt, ce-i drept, folositori; în schimb, suntmult mai puţin dăunători decât majoritatea celor folositori. Atunci cândun astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul înlume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca însuşi Knulp.”Hermann Hesse “De neuitat rămâne impresia de-a dreptul electrizantă pe care demian-ulacelui misterios […]
“Hanul lui Finn a fost conceput iniţial ca o serie de fabule, bucăţi înproză: scurte, concise şi concentrate (“epiclete”, pentru a folosineologismul creat de Joyce), stăruind asupra unor momente formatoare dinistoria şi mitologia irlandeză, care cuprind un mileniu şi jumătate dela sosirea Sfântului Patrick în Irlanda. (…)Episoadele din Hanul lui Finn sunt scrise într-o diversitate […]
Vreme de mulţi ani, Mama Mare garantase pacea socială şi concordiapolitică în imperiul său, în virtutea celor trei cufere cu buletineelectorale false care făceau parte din patrimoniul ei secret. Slujitoriibărbaţi, protejaţii ei şi dijmaşii, majori sau minori, exercitau nu doarpropriul drept de sufragiu, ci şi pe cel al alegătorilor morţi de unsecol. Ea reprezenta predominarea […]
Dacă “Jocul cu mărgele de sticlă” adună într-un punct de altitudinemaximă toate liniile directoare ale operei lui Hesse, aşa cum arcadeleogivale converg spre creştetul bolţii de catedrală gotică, această operăîn ansamblul ei realizează ea însăşi o sinteză originală, în literaturagermană şi universală, a numeroase şi diverse tendinţe, orientări şimodalităţi literare. Clasicismul armonios şi echilibrat se […]
“Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe GabrielGarcía Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiulNobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote dela Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos romande expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi PabloNeruda care îl numeşte […]
”Lupul de stepă”, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o cartetulburătoare dar plină de farmec, ce oglindeşte gândirea lui HermannHesse, influenţele filosofice şi orientările sale spirituale.”Lupul de stepă” urmăreşte traseul psihologic şi emoţional al lui HarryHaller, un savant neadaptat societăţii şi epocii în care trăieşe,intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fijumătate om […]
Un bun soldat, publicat iniţial în 1915 şi plasat în perioadapremergătoare Primului Război Mondial, spune povestea tragică a luiEdward Ashburnham, soldatul din titlu, a căsătoriei sale aparentperfecte cu Leonora şi a prieteniei celor doi cu un cuplu american, Johnşi Florence Dowell. Bazat pe două incidente de adulter şi pe viaţaintimă complicată a autorului, romanul foloseşte […]
Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă alegeneralului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalenapână la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături derealitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omuluiBolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventurăprin America de Sud.Renunţând la dictatura pe care o […]
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Încarc...
