Volumul, unul de memorii, se remarcă prin nota emoțională a prezentării
vieții personale. În încercarea de a clarifica anumite episoade din
trecut, autorul reușește parcă să scrie pagini cu eroi și întorsături
de situaţii dramatice. După cum afirmă, „Dacă în univers poate fi mai
mult de ştiut şi de înţeles decât ne poate explica „acum" ştiinţa
noastră terestră, iar dacă teologia deschide un drum dincolo de acest
„acum", sigur că sunt interesat de teologie. S-o cunosc, s-o înteleg, nu
să ader necondiţionat. Acesta este, în esenţă, reflexul care m-a
mobilizat întreaga viaţă: vreau să descopăr sau măcar să intuiesc ce se
ascunde dincolo de evidenţa accesibilă prezentului şi simţului comun.
Doar acţionând astfel am reuşit, de cele câteva ori, să fac un pas
semnificativ înainte şi un pic mai repede decât alţii. Sigur că această
„grabă“ mi-a creat şi multe neajunsuri. Nu e deloc comod să fii în alt
ritm faţă de prezentul tău. Dar, privind retrospectiv la viaţa mea,
este singura cale care m-a interesat cu adevărat.”