După ce oaspeţii pleacă şi copiii se culcă, eroina principală, Carmen,
rămăne singură să-l privegheze pe soţul ei mort, un fost profesor de
liceu cu vederi de stănga. Răsfoind Biblia răposatului, Carmen, o femeie
puţin educată, trecută de patruzeci de ani, citeşte fragmentele
subliniate de acesta, lucru care o face să mediteze asupra celor mai
bine de douăzeci de ani de căsnicie. Fiecare capitol începe cu un citat
din Cartea Sfăntă şi este urmat de un monolog. Mariajul lor, copiii,
rudele, prietenii, cunoştinţele îşi fac pe rănd apariţia în găndurile
ei. Femeia îl interpelează, şi reproşează soţului reuşind să ne ofere un
tablou viu al Spaniei din primele două decenii după cel de-al Doilea
Război Mondial, cu prejudecăţile şi convenţionalismul unei societăţi
tradiţionale care încearcă să reziste modernizării. Memoria afectivă,
fluxul conştiinţei sund tehnicile la care apelează Delibes în acest
roman absolut remarcabil.