Timp de mai multe secole, activitatea culturală, având mai întâi marele
centru la Episcopia Râmnicului, apoi la şcolile şi societăţile din
Craiova, a subliniat specificul oltean, nu după modelul occidental al
pitorescului, ci din dorinţa de a arăta că acolo, în Oltenia, există
ceva foarte naţional.
Sinteza ideii a fost găsită de Iorga: "Oltenia, ţară întreagă şi plină
de oameni", iar descrierea ei s-a făcut tocmai prin foarte mulţi oameni.
Am ales în această lucrare prezentarea câtorva vârfuri ale complexului
cultural oltean, cei mai mulţi dintre ei de anvergură internaţională şi
academicieni, pentru a ilustra existenţa unui anumit lanţ cauzal
constituit din trei inele: naşterea în spaţiul oltean, creşterea în
familia olteană şi educaţia în şcolile provinciei. Astfel de
personalităţi pot fi găsite în oricare altă provincie istorică a
României, în jurul marilor centre de spiritualitate românească de la
Şcoala Ardeleană sau Şcoala Paisiană, la centrul tomitan de la Constanţa
sau în leagănele nefericite de la Chişinău şi Cernăuţi.
"Marii olteni" sunt de fapt mari români, nişte vârfuri ieşite dintr-un
loc cu tradiţie.