Născut la sfârşitul Primului Război Mondial, fascismul s-a afirmat ca
mişcare de masă al cărei principal obiectiv era să ajungă la conducerea
ţării distrugând democraţia parlamentară. În octombrie 1922, cand Benito
Mussolini a fost însărcinat cu formarea unui nou guvern după "Marşul
asupra Romei" al trupelor de asalt fasciste, în Italia s-a produs o
schimbare de importanţă istorică: sfârşitul statului liberal şi al
instituţiilor sale reprezentative. Pe lângă organizarea corporatistă a
societăţii, care a anulat libertatea sindicatelor şi a extins
intervenţia statului asupra fiecărui domeniu al vieţii, fascismul a
introdus un nou stil politic şi noile mituri colective ale unei religii
laice care îşi propunea să creeze un "om nou".
Intenţia lui Mussolini şi a conducătorilor regimului a fost contopirea
individului cu comunitatea naţională, prin intermediul instrumentelor
propagandei şi al unei concepţii totalitare asupra politicii, care nu
lasă loc disidenţei şi opoziţiei. La vârf se află figura Ducelui, în
jurul căruia s-a agregat un "consens" obţinut prin înregimentarea
italienilor, care încă din copilărie erau puşi sub controlul statului şi
al Partidului Naţional Fascist.
Fascismul italian a fost şi un model care a cunoscut, în anii 1930, o
răspândire europeană. Inspirată din mitul puterii, politica sa a
culminat cu războiul din Ethiopia, cu intervenţia în sprijinul
rebeliunii lui Franco în Spania şi cu alianţa politico-militară cu
Germania nazistă. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial,
Italia alesese deja pe ce front va lupta: a intervenit alături de
Germania şi a fost înfrântă de armatele Aliaţilor. "Lovitura de stat"
care în 1943 a marcat căderea lui Mussolini n-a reprezentat însă şi
sfârşitul fascismului. Apărută ca reacţie la "trădarea monarhiei",
Republica de la Salň o tentativă extremă şi tragică de întoarcere la un
"fascism al originilor" s-a bazat pe forţa militară germană şi a
declanşat războiul civil, care s-a încheiat prin împuşcarea lui
Mussolini în aprilie 1945.
Dar şi după moartea întemeietorului său, fascismul a continuat să-şi
întindă umbra asupra istoriei recente a Italiei republicane, odată cu
naşterea Mişcării Sociale Italiene şi a terorismului de origine
"neagră", care a beneficiat de acoperirea serviciilor secrete.