Când Agatha Christie a murit în 1976, la vârsta de 85 de ani, devenise cea mai populară autoare a lumii. Cu vânzări de peste 2 miliarde de exemplare în întreaga lume, ea obţinuse imposibilul - mai mult de o carte publicată anual începând cu anii 1920, fiecare devenind un bestseller. Fiind atât de prolifică, mulţi au susţinut chiar că avea o memorie fotografică. Era adevărat? Sau în cei 55 de ani de activitate, Christie a recurs la metode mai lumeşti de planificare a ingenioaselor crime din romanele sale? După moartea lui Rosalind, fiica Agathei Christie, la finalul anului 2004, a ieşit la iveală o moştenire remarcabilă - 73 de volume scrise de mâna autoarei. Deşi era cunoscută existenţa lor, aceste caiete fuseseră în mare parte ignorate, probabil din cauza faptului că scrisul atât de celebru al Agathei Christie era atât de greu de descifrat. Dar când arhivarul John Curran a început să descifreze caietele, a devenit evidentă dimensiunea şi importanţa acestei adevărate comori.
"Agatha Christie. Jurnalul secret" de John Curran a câştigat distincţia Agatha Award pentru cea mai bună lucrare de nonficţiune din 2010. Cartea a fost de asemenea nominalizată pentru Edgar Award şi pentru Anthony Award, unul dintre cele mai importante premii americane pentru cărţile poliţiste.
„Abia după ce m-am așternut să scriu cartea aceasta, am descoperit că,fără să vreau, obsesia literaturii realist-socialiste, unde pivotul eeroul tipic, e îndeplinită aici, cum veţi vedea, cu vârf și îndesat:antecedentele profesionale meseriei de realizator, prezenţa sau absenţascrupulelor în transformarea numelui în renume, nevroza − ca boalăprofesională a teleastului −, avatarurile cenzurii și ale autocenzuriietc., […]
Gheişele sunt misterioase, erotice, de neatins. Un mit. Unele cărţi aucontinuat să alimenteze în ultimii ani acest mit, adâncindu-l şi maimult pornind de la această reprezentare tradiţională. Dar realitateatimpurilor noastre arată cu totul altfel pentru gheişe.Vechea Japonie, cea în care au apărut gheişele, a apus demult. Cu toateacestea, gheişele au rămas. Cum de au supravieţuit? […]
„Am fost spirite înrudite.” – JOHN McENROE. Mr Năstase este povesteauluitoare a felului în care un tânar sportiv român a ajuns un superstaradulat: „copilul teribil” al tenisului, al cărui nume a devenit cunoscutmult dincolo de graniţele jocului.”Enigma inexplicabilă”, l-a numit uncomentator BBC, iar faimosul Lew Hoad a afirmat entuziast: „Dacă mă vetiîntreba la ce jucator […]
„Jurnalul banalităţii” este o carte cu elemente autobiografice caresurprinde momente din viaţa autorului ca avocat, unde sala paşilorpierduţi devine o Sală a Justiţiei cu vibraţie, soţ, tată şi bunic, darşi pagini din copilărie, aspecte din lumea politică sau din cotidianulde zi cu zi din România. Inserate între aceste tablouri, maximele dinînţelepciunea chineză îi oferă autorului […]
Privind mumia lui Mao din mausoleul omonim aflat în mijlocul pieţeiTiananmen din Beijing, Ciprian află de la ghidul său că temutul lidercomunist s-a iubit cu peste 3500 de femei. Conform filosofiei taoiste,aceasta era calea pentru a obţine nemurirea. Ulterior, autorulrealizează că aproape toţi oamenii puternici au încercat să-şi găseascăpropria piatră filosofală făcând amor cu cât […]
„Această lucrare are două merite deosebite. Primul: furnizeazăinformaţii de la sursă, din zona culiselor diplomatice, despreevenimente pe care le-am trăit, dar pe care le-am înţeles în limitelecontextului de atunci. Al doilea merit este că această carte faceîntr-un fel dreptate unei perioade în care diplomaţia românească a fostextrem de activă – anii ’60 şi începutul anilor […]
Fondator al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI),membru al Institutului Franţei şi membru de onoare al Academiei Române,Thierry de Montbrial schiţează în acest jurnal un tablou personal alRomâniei din 1990 până azi.Numeroase întâlniri şi impresii neaşteptate, prezentate fără teama de aataca stereotipurile de „corectitudine politică”, se regăsesc în aceastăcarte despre anii cruciali de după căderea […]
În volumul de faţă, autorul ne trece, în formă jurnalistică, prinultimii lui doi ani de vieţuit în România – „ţara în curs de dizolvare“.De la înscăunarea pe Deal a preşedintelui Klaus Iohannis („un german înlocul unui cuman“), linşarea mediatică a Elenei Udrea şi moartea„nefericiţilor“ din Clubul Colectiv (şi „mitingul prelungit şi steril“care a urmat), la […]
Misterioasă pentru apropiaţi, înverşunată să şteargă orice urmă atrecutului, a originilor ei, a familiei înseşi, Gabrielle Chanel a fostde-a lungul întregii existenţe o femeie în afara tiparelor, o persoanăîn afara normelor într-o societate conformistă, şi poate că nu trebuiesă căutăm altundeva secretul prodigioasei ei reuşite.Urmând itinerariul invers celui care o condusese spre Elle, Adrienne,roman căruia […]
Încarc...