Basmul cult face parte dintre cele mai îndrăgite forme de povestire ale
literaturii universale. Niciun alt autor de limbă germană al secolului
XX nu a continuat această tradiţie la fel de impresionant ca Hermann
Hesse. Spectrul basmelor sale se întinde de la tradiţia de povestitor a
lui Boccaccio şi poveştile din O mie şi una de nopţi, până la satire
fantastice şi la poezia fantastică de inspiraţie psihanalitică. Hesse
modernizează temele clasice ale basmului: fericire şi nefericire în
dragoste, egoismul dorinţelor, viaţa trecătoare şi dorinţa de protecţie.
Basmele sale fac mereu trimitere la viaţă. Magia din ele se referă la
capacitatea evolutivă a omului, care pentru Hesse nu se epuizează odată
cu pubertatea.