Basmul cult face parte dintre cele mai îndrăgite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limbă germană al secolului XX nu a continuat această tradiţie la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se întinde de la tradiţia de povestitor a lui Boccaccio şi poveştile din O mie şi una de nopţi, până la satire fantastice şi la poezia fantastică de inspiraţie psihanalitică. Hesse modernizează temele clasice ale basmului: fericire şi nefericire în dragoste, egoismul dorinţelor, viaţa trecătoare şi dorinţa de protecţie. Basmele sale fac mereu trimitere la viaţă. Magia din ele se referă la capacitatea evolutivă a omului, care pentru Hesse nu se epuizează odată cu pubertatea.
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Doua lucrari valoroase si importante pentru cei care doresc sa aiba oimagine completa a lui Hesse ca autor, ambele publicate pentru primaoara in limba romana.
Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă alegeneralului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalenapână la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături derealitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omuluiBolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventurăprin America de Sud.Renunţând la dictatura pe care o […]
Publicarea in 1981 a romanului „Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
Roman sau poem în proză? Greu de spus. În Fructele pământului, urmate deNoile fructe, pe care le găsiți reunite în același volum, Gide propune ostructură hibridă din care fac parte forme poetice astăzi căzute îndesuet (balada sau rondoul), fragmente de jurnal intim, note decălătorie. Din toate însă răzbate patima cu care Gide iubește viața,natura, libertatea. […]
Romanul pătrunde în intimitatea Clarissei Dalloway, o londoneză dinînalta societate, pentru care pregătirile de o serată constituiepretextul de a medita asupra relaţiei cu soţul ei, a celei cu iubituldin tinereţe, dar şi asupra atracţiei pentru o bună prietenă.
Autoarea Anna Sewell a scris povestea frumosului armăsar negru înultimii ani ai vieţii şi a murit la cinci luni de la publicareaacesteia. Cu toate astea, a apucat să vadă succesul de care s-a bucuratpovestea lui Black Beauty încă de la publicare. Astăzi, cu cincimilioane de exemplare vândute, Black Beauty este una dintre cele mai desucces […]
”Amintiri de la curtea cu juri” este o culegere de însemnări din timpulcelor aproape două săptămâni pe care André Gide le-a petrecut ca juratla Rouen. Fin observator, scriitorul a zugrăvit portretul unui sistemjuridic bolnav, cu judecători şi juraţi incompetenţi, anchete făcute demântuială, interogatorii care nu duc nicăieri, un sistem în care ceisărmani şi fără apărare […]
În “Ochi de câine albastru“, scufundarea lui García Márquez în această„altă“ realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea – , dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală […]
Încarc...