Un roman de debut, fermecător și emoționant, care explorează felul în care ne regăsim pe noi înșine, precum și legăturile surprinzătoare dintre noi și obiectele cărora le atribuim magie și sens. Anthony Peardew este colecționarul de obiecte pierdute. În urmă cu 40 de ani a pierdut un obiect care îi fusese încredințat de logodnica lui, Therese. În aceeași zi, ea a murit pe neașteptate, iar el a încercat să se consoleze strângând obiectele pierdute de alții și scriind povestiri despre ele. Atunci când i se apropie sfârșitul, Anthony îi încredinţează această misiune asistentei sale, Laura, care va încerca să redea obiectele pierdute proprietarilor.
La un moment dat, pe când selectam materialul pentru această carte, miam dat seama că lucrez la ceva ce se opune tuturor tendințelor mondialedin ultimul deceniu. Bibliotecile trec în virtual. Magazinele, poșta,cinematograful, iubirile, jurnalul personal, publicitatea și delațiuniletrec și ele în virtual. Împinsă de la spate de criză, mass-media serefugiază în virtual. Eu însă îmi […]
“Iniţierea în splendoare” poate fi impulsul spre o nouă spiritualizarea umanităţii, redescoperită sieşi în ceea ce are esenţial. Carteaaceasta ar putea fi momentul de reper iniţial nu asupra faptului căumanitatea a înţeles că se află într-un impas identitar, ci un reperiniţial asupra faptului că în legătură cu respectiva constatare, omul sehotărăşte deja să reacţioneze.Aşa cum […]
Alejandro Palomas • UN FIUProtagonistul acestui roman este un copil cu totul deosebit.Pe nume Guillermo, alintat Guille, trăiește doar cu tatăl său, Manuel,întrucât mama, de profesie stewardesă, a plecat la muncă în Dubai.Tocmai a ajuns la o școală nouă, iar singura lui prietenă este Nazia, ofată pakistaneză. Pare un copil fericit, un copil anormal de […]
O critică acidă a pretențiilor mileniale, a dependenței de jocurilevideo și a lipsei de performanță a comunității academice, dar și osensibilă meditație asupra prieteniilor legate în copilărie, aprimei iubiri sau a abandonului matern.În plus, un foarte eficient tutorial despre radicalismul anilor ’60.
„Aceste pagini mai ales sunt însă supuse legilor romanului; adevărul loradevărat este cel al romanului, nu al realităţii inspiratoare, suntpagini de roman, deci ficţiune, deci adevăr artistic şi astfel, numaiastfel pot fi considerate ca o oglindă necruţătoare a adevărului… Artrebui să subliniez faptul că, exceptând inventatul de mine declicamoros, declanşat într-un moment de gol sufletesc […]
Ce se întâmplă cu sufletul unui mare scriitor după moarte? ŞtefanMitroi, scriitorul român ce pare să semene, stilistic şi sufleteşte, celmai mult cu Saramago, povesteşte în romanul “Biblia pentru furnici”călătoria sufletului acestuia pe lumea cealaltă. Participă la aceastăuluitoare aventură postumă şi câteva dintre personajale cărţilor luiSaramago, cel ce le-a creat polemizând adesea cu ele, ca […]
…cuvintele ne ajută să spunem ce sunt lucrurile, dar uneori nufuncționează când vine vorba de ceea ce nu sunt. În Goana nebună a lumii, mi se schimbau ideile și sentimentele de la opagină la alta. Urmăream un anumit personaj și-i criticam fiecaredecizie în parte ca, mai apoi, să-mi îndulcesc critica și să-i daucircumstanțe atenuante. Tot […]
”Corrida” este inspirată de farmecul insolenței juvenile și de curajulde a provoca, și sfida, și înfrunta moartea, neînfricat și nebun, aleunui toreador, incurabil adolescent, pe care îl văd intrat foarte curândîn legendă, alături de Antonio Ordóñez și Luis Miguel Dominguin, eroiilui Hemingway.Altfel, povestea rămâne poveste de la un capăt la altul al ei, așa cumam […]
Halwai este un bărbat complicat. Servitor. Filosof. Antreprenor. Ucigaş.De-a lungul a şapte nopţi, la lumina unui candelabru de poveste, el nespune istoria extraordinară şi înspăimântătoare a succesului său înviaţă, un om care nu a primit niciodată ajutorul nimănui. Balram este unautodidact care trebuie să-şi înfrunte propriile gânduri negre, el esteîntruparea contradicţiilor inerente în societatea indiană […]
“Pe Dumnezeu nu-L cheamă în fiecare zi la fel.Odată, într-o sâmbătă de pe la mijlocul iernii, i-am auzit pe oamenizicându-i Gheorghe, aşa cum îi ziceau şi lui bunicul. De ce veniseDumnezeu la noi în curte, nu ştiu. Dar dacă tot venise, mi-am luat inimaîn dinţi şi l-am rugat să trimită nişte zăpadă pe pământ. S-a […]
Încarc...