La fel ca în Castelul lui Kafka sau ca în Zgomotul şi furia de Faulkner,
în Pedro Paramo, Rulfo a ştiut să pună în scenă o poveste fascinantă,
lipsită de vârstă şi de o frumuseţe rară: căutarea tatălui, care îl
poartă pe Juan Preciado spre Comala şi spre întâlnirea cu propriul
destin. O călătorie vertiginoasă, spusă de un cor de personaje insolite,
prin care răzbate vocea profundă a Mexicului, dincolo de frontierele
dintre memorie şi uitare, prezent şi trecut, morţi şi vii."... Cititorul
ştie deja că a intrat într-un text fantastic, ale cărui ramificaţii
nedefinite îi este dat să le prevadă, dar a cărui gravitaţie îl va
prinde." - Jorge Luis Borges "Cea mai frumoasă dintre istorisirile care
s-au scris vreodată până acum în castiliana." - Gabriel Garcia marquez