Doi bărbaţi în vârstă, Witold Gombrowicz şi Fryderyk, fac o vizită la
conacul lui Hipolits, unde devin martorii, dar în bună măsură şi autorii
degradării "formelor", a autorităţilor şi a relaţiilor interumane. Cei
doi încep, aşadar, să reconstruiască realitatea, iar punctul de pornire
îl constituie slujba bisericească, în timpul căreia zăresc doi tineri de
16 ani (Henia şi Karol). Ei par a fi făcuţi unul pentru altul, aşa că
îşi propun să-i apropie, în pofida faptului că între ei nu există nici o
atracţie sentimentală. În această trudă regizorală este implicat şi un
conducător legendar al conspiraţiei poloneze (Siemian). În cele din
urmă, tensiunea presărată cu cadavre "se risipeşte în nimic", încheind o
construcţie voit artificială, în care se putea întrezări un atentat la
adresa idealurilor politice ale polonezilor.