În decursul întregii sale vieţi, Virginia Woolf obişnuia ca, la anumite
intervale, să scrie scurte povestiri. Era obiceiul ei ca ori de câte ori
îi venea o idee să o schiţeze într-o formă foarte provizorie şi s-o pună
apoi de o parte într-un sertar. Ulterior, dacă un editor o solicita să
scrie o povestire scurtă şi ea se afla în dispoziţia de a o scrie (ceea
ce nu se întâmpla adesea), atunci lua schiţa din sertar şi o rescria
uneori de mai multe ori. Sau, dacă avea dispoziţia, ceea ce se întâmpla
deseori când scria un roman, că are nevoie să-şi odihnească mintea
lucrând la altceva pentru un răstimp, atunci ea fie scria un eseu
critic, fie lucra la una din schiţe. - L. WOOLF
În schiţele sale, Virginia Woolf a urmărit să transpună în câteva pagini
esenţa propriului său univers. "Clipe de viaţă" ar putea sluji drept
subtitlu pentru fiecare din aceste fragmente în proză. Ele încearcă, în
fond, să comunice calitatea unică a unei clipe, a clipei când lumea
simţirii noastre şi lumea interioară, prezentul şi trecutul, ceea ce se
află aici şi ceea ce se află aiurea, aidoma diferitelor elemente dintr-o
soluţie, se combină pe neaşteptate, pentru a forma un întreg solid,
realitatea - care, o clipă mai târziu, odată întrezărită, se dizolvă din
nou în aceste elemente.