Profesor la Şcoala de Artă Dramatică a prietenului său Charles Dullin în 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Estetica lui Hegel propria concepţie despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Propune, aşadar, un teatru ce transpune într-o ambianță mitică marile probleme ale epocii contemporane, care vizează culpabilitatea individuală sau colectivă și la care ne îngăduie să reflectăm, în timp ce împrejurări deosebite şi situaţii critice forţează personajele la o alegere vitală, adesea în spații claustrale – închisori, camere închise, orașe asediate, infern. Acestui conţinut moral, dar nu şi moralizator, i se potrivesc o acţiune scurtă şi violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată, sobră, păstrând ceva din pompa antică şi transformând reprezentaţia într-o adevărată ceremonie.
Povestea vieţii lui Adrian Leverkühn – biografia fictivă a unuicompozitor care îşi vinde sufletul diavolului -, reprezintă pentruThomas Mann un bun prilej de a cuprinde laolaltă toate etapele dedezvoltare ale vechii legende a lui Faust şi a le pune în legatură cuproblematica ameninţătoare a vremurilor noastre, a “recăderiicatastrofale a spiritului supra şi hiperdezvoltat într-un primitivismarhaic”. […]
Scrise şi publicate la interval de mai mulţi ani – 1910, 1914,respectiv, 1920 – cele trei proze reunite în acest volum au un elementcomun: deşi în moduri diferite, ele abordează problematica artistului.Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiţi prinfire şi destin, uniţi şi despărţiţi prin dragostea lor pentru aceleaşifemei; Rosshalde este povestea unei […]
În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce seîntâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări carese sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de ogreşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu seîntâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni […]
“Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata dela negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu maiau prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!”
“Hanul lui Finn a fost conceput iniţial ca o serie de fabule, bucăţi înproză: scurte, concise şi concentrate (“epiclete”, pentru a folosineologismul creat de Joyce), stăruind asupra unor momente formatoare dinistoria şi mitologia irlandeză, care cuprind un mileniu şi jumătate dela sosirea Sfântului Patrick în Irlanda. (…)Episoadele din Hanul lui Finn sunt scrise într-o diversitate […]
Reinterpretare a poveştii naufragiatului Robinson Crusoe, romanul luiTournier îl prezintă pe acesta ca un quaker fanatic, care nu poate trăiîn afara ordinii bine definite a societăţii vremii sale. Un om perfectintegrat în sistemul din care face parte va fi aruncat pe insulabotezată mai târziu Speranza, pentru a se confrunta cu adevăratul săucoşmar: lumea a încetat […]
“Băieţii” este considerată de critică ultima operă majoră scrisă deMontherlant.O carte despre o legătură pasională dintre doi băieţi în vârstă de 16 şi14 ani dintr-o şcoală din Franţa anului 1912. Scrisă în 1969, povestease desfăşoară în Franţa, în 1912, şi reflectă societatea acelei epoci.Alban, în vârstă de 16 ani, se mută la o şcoală nouă. […]
Romanul o are în centru pe Edna Pontellier, soţie şi mama, dar înaintede toate o femeie cu un spirit liber, neîmblânzit, care nu se regăseştedefel în modul de viaţă victorian, atât de plin de constrângeri şiinterdicţii. Rebelă până în măduva oaselor, ea nu pricepe în ruptulcapului de ce întreaga existenţă a femeilor trebuie să graviteze […]
Afinitățile elective este cel de-al treilea roman al lui Goethe,publicat în 1809. Edward și Charlotte, un cuplu de aristocraţi proaspătcăsătoriţi care se complac în monotonia vieţii rurale, primesc în casalor doi oaspeţi, pe Ottilie, inocenta protejată a lui Charlotte, și peCăpitan, prietenul lui Edward. Relaţia dintre cei doi soţi lipsiţi deprejudecăţi va fi însă pusă […]
“Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe GabrielGarcía Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiulNobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote dela Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos romande expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi PabloNeruda care îl numeşte […]
Încarc...