În Iliada, întâlnim două modalităţi de reprezentare. Prima este
exemplificată prin descrierea scutului lui Ahile de către Homer: este o
formă desăvârşită şi completă în care Vulcanus povesteşte ceea ce se
cunoştea despre un oraş, zona agricolă din jur, războaiele şi riturile
închinate păcii, specifice acestuia. Cealaltă apare odată cu neputinţa
poetului de a face cunoscute numărul şi identitatea tuturor
războinicilor ahei: deşi cere ajutorul muzelor, trebuie să se limiteze
la aşa-zisul, de altfel nesfârşitul, catalog al navelor, care se
termină, într-o formă ideală, cu etcaetera. Cea de-a doua modalitate a
reprezentării este enumerarea sau înşiruirea. Există enumerări limitate,
care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cărţilor dintr-o
bibliotecă; dar există şi cele care vor să sugereze mărimi nenumărate şi
care ne angrenează în vâltoarea infinitului. Antologia reunită în acest
volum dovedeşte bogăţia infinită a enumerărilor din istoria seculară a
literaturii, de la Hesiod la Joyce, de la Iezechiel la Gadda. Adesea,
sunt întocmite doar de dragul înşiruirii, al muzicalităţii sau chiar
dintr-o plăcere ameţitoare de a reuni elemente lipsite de o legătură
specifică, aşa cum se întâmplă în cazul enumerărilor haotice. Dar
această lucrare nu are doar meritul de a dezvălui o formă literară, rar
studiată; evidenţiază, de asemenea, capacitatea artelor figurative de a
sugera enumerări nesfârşite, chiar şi atunci când reprezentarea pare
strict limitată de rama tabloului. Astfel, cititorul va regăsi în aceste
pagini o înşiruire de imagini care îl vor determina să simtă vâltoarea
infinitului.