"Buzura reuşeşte (...) să se ţină la distanţă de imaginile
schematic-idealizante ale prozei «muncitoreşti», oficiale, fără să
cadă în alte stereotipii. (...) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanele
lui Radu Aldulescu, trecând prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multe
romane «muncitoreşti» valabile în literatura română. (...) Există însă,
în Vocile nopţii, ceva mai mult: un model de solidaritate, codificat
ficţional, între intelectuali şi muncitori, departe atât de elitismul
intelectualilor alergici la marxism-leninism, cât şi de clişeele
«proletare» ale propagandei comuniste."
Paul Cernat