Cineva m-a iîntrebat odată: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii,
i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci,
fie că e vorba de Cadillacuri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi,
şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel şi cu gândacul
de sus de pe tavan. Aştepţi până vine el spre tine. Când ajunge destul
de aproape, îl prinzi, îi dai o palmă şi îl omori. Sau, dacă îţi place
cum arată, faci din el un animal de casă. Aceasta ar fi esenţa lui
Charles Bukowski: un scriitor controversat, revoltat împotriva
tiparelor scriiturii, a convenţionalismului şi a modelelor, şi totuşi
dornic să-şi comunice viziunea asupra unei realităţi ignorate de toţi
cei de dinaintea sa. Elemente ale personalităţii sale egocentrice şi
misogine se regăsesc
în portretul poetului beţiv din poveşti despre nebunia obişnuită,
obsedat de sex şi prins într-o relaţie conjugală deloc fericită.