CU IRONIA SA PLINA DE RAFINAMENT, CU INEGALABILA SA MAIESTRIE ARTISTICA, THOMAS MANN IMAGINEAZA O POSIBILA INTILNIRE INTRE IUBITA DI N TINERETE A LUI GOETHE, NEUITATA LOTTE A LUI WERTHER, SI CEL CARE, CINCIZECI DE ANI MAI TIRZIU, DEVENISE PATRIARHUL LITERATURII GER MANE. CITA EMOTIE REPRIMATA, CITE SENTIMENTE CONTRADICTORII, CE JOCUI SUBTILE CU MITURILE UNEI EPOCI INCAP INTRE COPERTELE ACESTEI C ARTI FERMECATOARE.
Doamna in rosu pe fundal cenusiu, fascinant roman despre dragoste,singuratate si moarte, dar si despre universul zbuciumat al creatoruluide arta, are ca protagonisti un cunoscut pictor madrilen si pe sotiaacestuia, fiinta de exceptie, daruita cu neobisnuita frumusete, fizicasi sufleteasca, si cu noblete spirituala si farmec cuceritor, personajinspirat lui Delibes de propria sotie, careiaii aduce astfel […]
Cine deschide astazi cartea de eseuri a Virginiei Woolf, cu intentia dea se initia in arta lecturii, are din prima clipa senzatia patrunderiiintr-un spatiu privilegiat. E invitat sa se dezbrace de prejudecatile side servitutile exercitiului academic, pentru a se aventura intr-ofascinanta experienta a libertatii de cuget. Tinta unui asemenea demers,dupa cum vom vedea, este, pe […]
Ultimul roman scris de Virginia Woolf înainte de a-şi pune capătzilelor. O naraţiune simplă, cu profunde implicaţii filozofice. O trupăde actori amenajează o scenă pentru piesa lor de teatru. Protagoniştiitrebuie să-şi schimbe întruna costumele pentru a sugera succesiuneaepocilor. Dar, cum nu există decât prezentul, istoria este negată. Decipiesa nu există, scena e goală, actorii sunt […]
Scrise si publicate la interval de mai multi ani – 1910, 1914 respectiv1920 – cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desiin moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud estepovestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire sidestin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei;Rosshalde, povestea unei casnicii […]
Virginia Woolf poate fi descrisă drept o estetă apocaliptică, pentrucare existenţa umană şi lumea întreagă sunt în final justificate doar cafenomene estetice.[…] Pentru ea realitatea se schimbă cu fiecarepercepţie nouă, iar ideile sunt umbre care mărginesc momenteleprivilegiate. Harold Bloom CANONUL OCCIDENTAL
La fel ca în Castelul lui Kafka sau ca în Zgomotul şi furia de Faulkner,în Pedro Paramo, Rulfo a ştiut să pună în scenă o poveste fascinantă,lipsită de vârstă şi de o frumuseţe rară: căutarea tatălui, care îlpoartă pe Juan Preciado spre Comala şi spre întâlnirea cu propriuldestin. O călătorie vertiginoasă, spusă de un cor […]
În decursul întregii sale vieţi, Virginia Woolf obişnuia ca, la anumiteintervale, să scrie scurte povestiri. Era obiceiul ei ca ori de câte oriîi venea o idee să o schiţeze într-o formă foarte provizorie şi s-o punăapoi de o parte într-un sertar. Ulterior, dacă un editor o solicita săscrie o povestire scurtă şi ea se afla […]
Castelul întruchipează imposibilitatea omului de a descifrasensulexistenţei sale civice.K.,personajul principal, încearcă să-şi întâlnească angajatorul, învederea preluării postului proaspăt obţinut.Un lucru cât se poate deobişnuit, s-ar spune.În lumina acestei motivaţii, limbajul lui Kafkaeste simplu şi sobru, contrastând cu peripeţiile declanşate de o dorinţăcât se poate de banală, dar a cărei realizare depinde întru totul decastel.Interferenţa permanentă […]
AMERICA – UNUL DINTRE MARILE ROMANE, PUBLICATE POSTUM, ALE CELEBRULUI SCRIITOR VIZIONAR, AL CARUI MANUSCRIS (1914) NU ARE VREUN TITLU, DAR PE CARE KAFKA L-A NUMIT “ROMANUL MEU AMERICAN” – INAUGUREAZA TRILOGIA SINGURATATII, CARE VA FI COMPLETATA DE ROMANELE “PROCESUL” SI “CASTELUL”. IN REALITATE, KAFKA NU A VIZITAT NICIODATA AMERICA. DE ACEEA, EL CREEAZA UN […]
“Primul lucru care trebuie să-l înveţe un scriitor este arta de atranspune ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii. La începutreuşeşte din întâmplare. Dar pe urmă talentul trebuie să înlocuiascăîntâmplarea. Există şi o parte de noroc la rădăcina geniului. N-ar fitrebuit să scriu: dacă lumea ar fi limpede, arta nu ar exista, […]
Încarc...