„O mare poveste umană, fără grija timpului, spusă de unul dintre cei mai evocatori scriitori ai acestui secol." Anne Tyler, Chicago Sun-Times Book Week „O carte strălucitoare și sfâșietoare." The New York Times Book Review „Vocea garcimarquesiană a fost adusă la un nivel la care poate fi în același timp clasică și familiară, opalescentă și pură, capabilă să laude și să blesteme, să râdă și să plângă, să fabuleze și să cânte și, atunci când este chemată, să decoleze și să viseze." Thomas Pynchon, The New York Times.
INAINTE DE TACERE CUPRINDE ASPECTE DIN COPILARIA SI TINERETEA AUTORULUI, AMINTIRI PLACUTE, PLICTISITOARE SAU DEZAGREABILE, NELINISTI, INTREBARI FUNDAMENTALE DESPRE OM SI DUMNEZEU. IN CENTRUL EVOCARILOR SE AFLA CASA. “DORESC CA TOTUL IN CASA SA RAMINA ASA CUM ESTE, CU SCOROJELILE SI PERETII SAI COSCOVITI… CASA ACEASTA IN CARE S-A NASCUT OPERA MEA SI A MURIT […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste dedragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime debărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut,timp de 50 de ani, curte unei femei.”Scott Steindorff”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea eradragoste oricând şi oriunde, dar cu atât […]
Existentialismul declara, mai degraba, ca si daca dumnezeu ar exista,asta nu ar insemna nimic din punctul de vedere;[…] Noi credem caadevarata problema nu este existenta lui; lucrul de care are nevoieomul este sa se descopere din nou pe el insusi si sa inteleaga ca nimicnu-l poate salva de el insusi, nici macar o dovada irefutabila […]
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.
Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începereaunui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul:structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunuipersonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitarăcare se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţicartea […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii”să-i viziteze şi pe alţii, ca burgheziaeuropeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea, ca scriind– în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau o bucată deistorie […]
Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un “lup de stepă”. Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său […]
Încarc...