În mai 1943, Antoine de Saint-Exupéry, într-un tren care îl duce de la
Oran la Alger, întâlneşte o tânără femeie de douăzeci şi trei de ani,
originară din regiunea estică a Franţei, căsătorită şi locuind la Oran,
ofiţer şi sanitar pentru Crucea Roşie. Se îndrăgosteşte pe dată de ea şi
o frecventează în cursul ultimului an al vieĺii lui. Cele câteva
scrisori regăsite pe care i le adresează dezvăluie legătura care uneşte
personajul Micului prinţ de autorul său şi latura singulară a desenului
în exprimarea sentimentelor.
Aşa sunt basmele.
Te trezeşti într-o bună dimineaţă.
Spui: Nu era decât un basm...
Zâmbeşti de tine însuţi.
Dar în fond nu prea zâmbeşti.
Ştii bine că basmele sunt singurul adevăr al vieţii.
Antoine de Saint-Exupéry