fără să vreau, obsesia literaturii realist-socialiste, unde pivotul e
eroul tipic, e îndeplinită aici, cum veţi vedea, cu vârf și îndesat:
antecedentele profesionale meseriei de realizator, prezenţa sau absenţa
scrupulelor în transformarea numelui în renume, nevroza − ca boală
profesională a teleastului −, avatarurile cenzurii și ale autocenzurii
etc., sunt aglutinate profilului vedetei; pardon, al teleastului! Chiar
și priceperea − ilicită atunci − de agonisire de fonduri sau de sponsori
pentru finanţarea deplasărilor în străinătate nu i-a fost străină lui
Aristide Buhoiu. De fapt, ce este istoria unui om dacă nu activitatea de
realizare a scopurilor sale? În cazul unui teleast, singura obsesie era
să fie pe micul ecran cu emisiuni care să placă; teleastul și
telespectatorii. Dar fluxul acesta trebuia, musai, să treacă de bariera
vizei de difuzare. Cu tabuurile sale − din ce în ce mai numeroase, odată
cu condiţionarea geopolitică a dictaturii − și cu clișeele ideologice
absolut obligatorii; schimbătoare și ele."
Vartan Arachelian