Softul GE este o proză parabolică şi alegorică, cu cheie, o „istorie
ieroglifică“. Flaviu George Predescu are capacitatea de a abstracţiona
subtil şi convingător, ca şi capacitatea de a construi un univers
ficţional, paralel cu lumea reală, care s-o cuprindă pe aceasta într-o
ecuaţie perenă. În cazul unui astfel de univers verbal ficţional, două
sunt, în opinia mea, problemele care se pun şi trebuie rezolvate: întâi,
acest univers trebuie să fiinţeze autonom, coerent şi verosimil pentru
cititor; şi, doi, în acest univers verbal ficţional trebuie să se simtă
/ să se recunoască tot timpul, ca într-un palimpsest, lumea dintâi,
lumea reală şi situaţia concretă care au generat parabola. Cred că proza
lui Predescu îndeplineşte foarte bine ambele condiţii.